Există o idee pe care sportul de performanță a cultivat-o ani la rând: dacă vrei să devii mai bun, trebuie să faci mai mult. Mai multe antrenamente, mai multe ore, mai multă intensitate, mai puține zile libere. Numai că organismul nu funcționează după regula „cu cât mai mult, cu atât mai bine”. La un moment dat, ceea ce trebuia să construiască performanța începe să o distrugă.
Antrenamentul este, în esență, un stres controlat. Mușchii sunt solicitați, rezervele energetice sunt consumate, sistemul nervos este pus la lucru, iar organismul primește un semnal: trebuie să se adapteze. Dar adaptarea nu se produce în timpul efortului, ci în perioada de recuperare. Atunci când această alternanță dintre solicitare și refacere este respectată, corpul devine mai puternic. Când dezechilibrul persistă, pot apărea oboseala acumulată, scăderea performanței, tulburările de somn, modificările dispoziției și,…
