Nu poate fi exclusă ipoteza unei intervenții de tip proxy-based, în care materialul – fie el autentic, trucat sau hibrid – este pus în circulație de către un intermediar local, precum Elena Lasconi, din motive personale sau politice, și apoi preluat de ecosisteme de amplificare.
Acest model presupune minimizarea amprentei operaționale a actorului extern, care evită expunerea directă și atribuirile oficiale, dar mizează pe infrastructura digitală existentă și pe complicitatea unor actori locali – oportuniști sau inconștienți, arată profesorul Corneliu Bjola (diplomație digitală/Oxford).
Chiar dacă nu a fost orchestrat de o putere străină, spune acesta, un astfel de material poate deveni, odată lansat în spațiul public, armă de contaminare informațională. Rețelele de dezinformare online – inclusiv cele conectate la interesele Kremlinului – sunt deja calibrate să detecteze și să valorifice astfel de conținuturi cu potențial destabilizator,…
