După ce România a irosit oportunitatea strategică de a conta real la masa deciziilor europene, autoanulându-și rolul energetic în cadrul UE și reducându-se la statutul de simplu exportator de gaze din Marea Neagră, asistăm la repetarea aceluiași tipar.
Criza generată de Războiul din Golf a creat o nouă oportunitate strategică – diminuarea deficitului de kerosen la nivel european – însă România pare din nou incapabilă să gândească și să acționeze în logica interesului strategic, riscând să rateze încă o șansă majoră.
Strategia, de a crește exclusiv producția de motorină pentru piața internă prin rafinarea țițeiului din import, poate părea justificată în contextul unei crize sau al unui risc iminent privind aprovizionarea cu combustibili. În condițiile în care autoritățile susțin că un astfel de scenariu nu există, această abordare pare limitată.
Dintr-o perspectivă economică și strategică, ar fi mai oportună o orientare…
