Când presiunea crește, cultura devine infrastructură strategică, nu decor
Cultura organizațională a trecut de mult din zona „soft skills” în zona infrastructurii critice. Nu pentru că sună bine în prezentări, ci pentru că în momentele de presiune cultura decide viteza de reacție, calitatea deciziilor și coerența execuției.
Pentru un CEO, întrebarea relevantă nu este dacă organizația are o cultură puternică, ci dacă are o cultură funcțională sub presiune. Diferența este enormă. O cultură poate fi seducătoare în vremuri calme și complet disfuncțională în criză. Iar crizele nu mai sunt episoade rare, ci parte din ecologia normală a afacerilor.
Cultura organizațională nu se prăbușește brusc. Se erodează lent, în decizii mici, în compromisuri aparent minore, în tăceri care devin norme. În perioade stabile, această eroziune este invizibilă. În perioade de incertitudine, devine imposibil de ignorat. Oamenii nu mai știu ce contează….
