Plecând de la constatarea că în politica internă, ideile şi pozițiile zise “de centru” produc rezultate mai bune decât cele specifice extremelor, ne punem întrebarea legitimă dacă şi în relațiile internaționale există un echivalent al centrului şi un avantaj din cultivarea unei stări de echilibru, atât cât este posibil. Sistemul bazat pe state (numit de către experţii academici “sistem internaţional”) are ca element specific aşa-numita stare de anarhie, adică lipsa unui guvern mondial care să asigure ordinea, pacea, să impună respectarea legilor şi să prevină sau să pedepsească agresorii. Statele singure decid asupra stării de pace și a celei de război, cu toate că există ONU și în plan legal războiul agresiv este interzis.
Teoreticienii relaţiilor internaţionale, diplomații şi oamenii de stat din secolele trecute au lăudat adesea mecanismul denumit “balanţa (echilibrul) de putere”, ca metodă rațională de a apăra pacea…
