Problema reală este că România nu a înțeles – sau nu a vrut să înțeleagă – cum se face o tranziție energetică. A construit capacități de producție în locurile în care investitorii au găsit terenuri, autorizații și racordări convenabile, nu neapărat acolo unde energia putea fi consumată sau transportată în siguranță. A finanțat fiecare MW instalat, dar nu a cerut ca energia să fie disponibilă atunci când sistemul avea nevoie de ea.
Energia regenerabilă nu este cauza situației critice în care a ajuns Sistemul Electroenergetic Național. Panourile fotovoltaice și turbinele eoliene nu au destabilizat singure sistemul și nici nu trebuie transformate în țapi ispășitori.
Statul a urmărit:
- absorbția rapidă a fondurilor europene;
- numărul de panouri montate;
- valoarea contractelor semnate;
- capacitatea instalată anunțată în conferințe;
- satisfacerea investitorilor grăbiți să valorifice schemele de…
