Premierul și președintele s-au ascuns în spatele discursurilor scrise în limbaj de lemn, sugerând că doar au bifat începerea noului an școlar, fără să fie cu adevărat interesați de lumea școlii, de educație, de viitor.
Amândoi au ratat, în moduri diferite, să vorbească despre propriile eșecuri și succese, despre felul în care a contat școala pentru ei, despre greșelile pe care n-ar fi vrut să le facă.
Klaus Iohannis putea să se refere la pasiunea predării fizicii, putea povesti despre cariera anterioară intrării sale în politică, despre tinerii pe care i-a pus pe linia de plutire sau chiar i-a condus spre performanță maximă. Privind în urmă, un profesor are întotdeauna ceva de spus despre cum a fost impresionat de un elev sau de altul, despre cum a reușit să rezolve o situație complicată pentru a salva cariera unui elev foarte dotat, dar obraznic.
Președintele s-a referit la calitatea lui de profesor mai degrabă în situații limită,…
